Aș închiria undeva în centru ultimele două, trei etaje și acoperișul unei clădiri înalte. Un etaj l-ar ocupa cărțile, un etaj ar fi sală de lectură. Acoperișul l-aș transforma într-o a doua “sală” de lectură în aer liber, care iarna s-ar lăsa acoperită cu pereți și tavan de sticlă.

Aș monta cele mai faine rafturi de cărți de pe Planetă:

Aș face tavanul aşa:

În ea un fel de cafenea mică cu niște fotolii foarte moi. Dar nu tocmai o cafenea. Un loc unde să poți sta, fără ca chelnerii să facă spume că nu ai comandat nimic sau că nu le-ai lăsat bacşiş. Apropo, îmi place să cumpăr pui de la KFC şi cartofi de la McDonald’s. Problema e că în niciun fast-food nu mă primesc cu pungi dintr-un alt fast-food. Așa că, dacă vreau ceva de la KFC și ceva de la McDonald’s, n-am unde să mănânc. Decât ca aurolacul, pe bordură sau într-un parc, dacă găsesc unul.  Biblioteca asta aş vrea fie liberă de cretinismul ăsta. Dacă ai chef să comanzi ceva la bar, bine. Dacă nu, nu. Să nu îți facă nimeni figuri că vai, cât de uncool e să vii cu cafeaua la termos și cu Crispy Strips la pachet. Aș vrea chiar să afişăm pe pereţi numerele localurilor cu livrare în zonă iar “Adu-mi te rog o pizza margerita la Biblitecă” să devină clişeu.

Aș ține biblioteca deschisă non-stop. De luni până vineri, de dimineață până dimineața. Ne-au obișnuit de mici cu ideea idioată, că noaptea se doarme și ziua se învață. Aiurea. Nu există timp mai fain pentru citit, decât atunci când e beznă, liniște şi nu mai mişcă nimic.

Am văzut acum un an un anunț pe un site austriac. Era cam așa: “În urma desființării bibliotecii X din Viena, rămân 10000 de cărți de literatură, pe care am dori să le donăm oricui binevoieşte să le ia.” Am mai căutat un pic și-am aflat, că în spațiul nemţesc se desființează cam 1-2 biblioteci lunar. Toate cărțile sunt fie donate, fie vândute la prețuri jenant de mici (10-20 cenţi/carte), însă de cele mai multe ori sfârșesc într-un centru de reciclare. Toate cărțile alea le-aș salva şi cu ele mi-aş începe biblioteca.

Aș face abonamente gratuite, mișto și ușor accesibile. Cărți pe care să le poți lua cu tine acasă. Iar dacă vrei cândva să ții o carte puțin mai mult, te-aș pune să-ți accesezi online contul și să îți modifici singur termenul de predare. Fără amenzi, suspendări și alte caca-uri d-astea.

Un loc atât de mişto ca ăsta nu cred că are nevoie de încasări. Poate nu cunosc prea bine partea legală a ideii, dar mie îmi pare că biblioteca asta ar putea trăi nemaipoment de ușor din niște donații și sponsorizări.

Mai rămâne lupta împotriva duzinelor de oameni de la primărie şi din alte administraţii, care nu vor înţelege “la ce naiba ne trebuie încă o bibliotecă”.

Soarta, destinul sau nimicul au făcut ca totul să se întoarcă cu susul în jos (spre fericirea mea şi spre nenorocirea prietenei mele). Sandra n-a mai plecat la Paris întrucât prietena cu care trebuia să meargă s-a trezit că are de învăţat pentru şcoală. N-a putut pleca singură aşadar a rămas supărată în Bucureşti.

Tot soarta, destinul sau nimicul au făcut ca eu să câştig bilete de avion la un concurs (prima oară când câştig ceva la un concurs) şi să mă decid să plec cu ele la Bruxelles, după un concert Roxette. Din nou, soarta… a făcut ca eu să citesc greşit data concertului şi să mă trezesc cu o zi înainte de decolare că nu mai am niciun motiv să merg la Bruxelles.

Şi încă o dată soarta a făcut posibilă nimereala la o persoană foarte drăguţă de la BlueAir care a făcut tot posibilul să-mi schimbe Bruxelles cu Paris.  Şi a reuşit.

Soarta, destinul sau nimicul… toate astea au făcut ca eu să plec la Paris şi Sandra, prietena mea care se pregătise cu două luni înainte pentru călătorie, să nu mai plece.

Concluzia: ce rost să-ţi mai planifici viaţa?

Aşa cum le este obiceiul, proprietarii, pe ultima sută de metri îşi lasă baloanele orfane.

Dacă ştiţi pe cineva dornic să participe la o nebunie ca asta, chemaţi-l vineri la ora 19 în Piaţa Unirii.
Meet-ul cu baloanele are loc în faţă la McDonald’s, urmând ca pe urmă să ne coborâm în suburbii şi să oferim bucureştenilor o călătorie unică cu metroul.