1. Căutaţi pe ebay până vă ies ochi din cap – întotdeauna există persoane, care din anumite motive trebuie îşi amână călătoriile sau au câştigat diverse invitaţii, bilete la spectacole/concerte, cupoane de reduceri, bilete de avion de care nu se pot folosi. Cel mai frecvent genul ăsta de chestii sunt puse la vânzare pe Ebay. Cine are timp de vânat licitaţii chiar poate prinde nişte super-chilipiruri.
De pe Ebay am luat:
- eu un cupon GermanWings în valoare de 70 Euro la 40 Euro.
- un bilet la AC/DC în valoare de 67 Euro la 25 Euro.
- un bilet la Wuhlheide Open Air in valoare de 45 Euro la 15 Euro.
- un cupon de reducere la Tropical Islands Resort in valoare de 30 Euro la 2 Euro.

2. Căutaţi cazare şi căutaţi şi căutaţi până vă pierdeţi toată răbdarea - este greu să nu daţi peste ceva ieftin când internetul facilitează accesul la atâtea informaţii, hoteluri şi portaluri de travel. Vă recomand doar pe câteva din cele mai mari baze de date de hoteluri/hosteluri: booking.com, tripadvisor.com, expedia.com, hostelworld.com. Ţineţi minte: hotelul ideal răsare foarte rar în primele minute de căutări. În cazul în care vreţi ceva ieftin şi decent, acordaţi timp căutării! Cotrobăiţi fiecare pagină, fiecare hostel, fiecare portal şi se va găsi ceva potrivit bugetului de călătorie.

3. skyscanner.net - “Mai întâi am verificat zborurile la compania Y. Pe urmă uită-te peste zborurile companiei Z. Pe urmă peste ale companiei Q…” STOP. Skyscanner.net interacţionează cu bazele de date ale tuturor companiilor aeriene de pe glob. Introduceţi datele de zbor, destinaţia iar în următoarea clipă skyscanner generează o listă a tuturor avioanelor ce corespund căutării voastre.

4. Planificaţi-vă călătoria din timp – în special când vine vorba de o deplasare cu avionul! Toată lumea ştie că biletele de avion se scumpesc pe măsură ce data călătoriei este mai apropiată. Anul trecut în noiembrie am luat pentru sfârşitul lui martie bilete de avion Bucureşti – Barcelona dus-întors la preţul de 220 RON. Aceleaşi bilet ar costa astăzi (cu doua zile înainte de plecare) 1128 RON.

5. Călătoriţi când nu călătoreşte nimeni - evitaţi perioadele  de sărbători şi profitaţi din plin de perioada de dupa Crăciun/Anul Nou. Am găsit pentru ianuarie 2011 bilete de avion de la Berlin către Londra, Stockholm, Milano la 10 Euro (cam atât costă trenul până la Braşov!!) şi către multe alte destinaţii mişto la preţuri cuprinse între 20-40 Euro. Morala e simplă: munciţi de Crăciun şi călătoriţi de trei ori mai mult la sfârşitul lunii ianuarie.

6. Lucky 13 - sună amuzant şi puţin incredibil dar am testat ideea asta deja de mai multe ori: avioanele sunt o ţâră mai goale în data de 13. Din cele 20 de zboruri pe care le am la bord, trei le-am efectuat în zile de 13… din motive de economie. Când 13 se intersectează cu perioadele de sărbători oamenii par să renunţe la superstiţii, în rest regula pare a funcţiona de-adevăratelea.

7. CouchSurfing – este pentru cei care nu vor să dea nici măcar un leu pe cazare şi care suportă un gram de aventură. CouchSurfing este platforma globală a călătorilor super low budget. Secretul lor stă principiul: eu te las să dormi pe canapeaua mea, tu mă laşi să dormi pe canapeaua ta. Vei dormi în casa unui necunoscut, ceea ce în unele situaţii se poate transforma într-o experienţă pozitivă, alteori într-un coşmar.

8. InterRail - înseamnă să te plimbi cu trenul prin Europa până  îţi sar capacele. Interrail vine ca un fel de abonament la întreaga de reţea feroviară a Europei. Preţul unui InterRail Pass pentru studenţi variază între 169 şi 409 Euro. Pentru adulţi e ceva mai scump. Mai multe informaţii pe http://www.interrailnet.com/

9. DB Lidl Ticket – dacă planificaţi o călătorie prin Germania, Austria sau/şi Elveţia DB Lidl Ticket este un MUST. În spaţiul nemţesc este fixată ideea asta potrivit căreia transportul feroviar trebuie să concureze în servicii şi preţuri cu transportul aerian. Din această pricină în general preţul biletelor de tren este unul foarte ridicat, încât te miri: păi de ce să merg cu trenul, când avionul e la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin? DB Lidl Ticket – este o excepţie de care trebuie să profitaţi din plin. Lanţul de magazine Lidl comercializează acest ticket la preţul de ~70 Euro, cu care poţi efectua 2 călătorii la alegere în interiorul Germaniei, Austriei, Elveţiei. Evident că se pot efectua călătorii şi între cele 3 ţări: rute precum Viena – Berlin sau Bern – Frankfurt vă sunt deschise. Inevitabila întrebare rămâne: cum punem mâna pe acest bileţel. Foarte simplu, cu Ebay. Daţi o căutare la “DB Lidl Ticket” şi vă treziţi în faţă cu o adevărată cultură de bilete, ce pot fi livrate şi în România.

10. BackSeatSurfing – există soluţii şi pentru situaţiile în care nu-s bani deloc, deloc, însă există determinare: Autostopul. Ieşi în stradă şi fă semn primei maşini ce vine spre tine. Sau ai putea să cauţi pe cineva care merge în aceaşi direcţie şi să împărţiţi maşina. Există mulţi oameni care fac asta pe net: shareyourride.net, jayride.co.nz, backseatsurfing.com. În România există o uşoară prejudecată în ceea ce-i priveşte pe autostopişti: “oamenii care fac autostopul sunt nişte ciudaţi iar eu nu vreau să fiu ca ciudaţii ăia“. Depăşeşte prejudecata asta iar un buzunar gol te poate purta până-n celălalt capăt al Europei. Chiar e posibil, uitaţi, un tip a reuşit chiar să-şi ia frigiderul cu el.

Există oamenii care spun că vor să călătorească dar ceva îi opreşte. Dau vina pe responsabilităţi, job şi cel mai des pe finanţe. Sper să nu mai aud în viaţa mea pe cineva spunând “Ce n-aş da să am bani să călătoresc”, fiindcă e cea mai mare minciună. Iar în spatele acelui statement de neputinţă se află ceva atât de simplu:

“Nu e vorba că nu am bani, că că nu am curaj.”

Am tone de idei şi sfaturi despre care încă nu v-am zis nimica, poate într-o zi o să fac un top20 sau chiar un top50. Până atunci… puteţi spune dacă v-a fost de vreun folos lista asta şi cotrobăi în continuare după chestii mişto prin linkurile de mai jos.
http://ltur.com/
http://www.lonelyplanet.com/
http://www.jayride.co.nz/
http://www.mapcrunch.com/
http://www.artoftravel.com/
http://opentravel.com/
http://www.timeout.com/
http://www.wherethehellismatt.com/
http://www.unusualhotelsoftheworld.com/
http://www.frommers.com/
http://www.virtualtourist.com/
http://www.findyourspot.com/
http://www.aupair.com/

Am făcut în septembrie 5 ore jumate cu trenul de la Bucureşti la Braşov. Tot în septembrie am aflat că avionul din Finlanda face până în Delhi vreo 6 ore. Aşa că ce-mi sunt 5 ore jumate până la Braşov, ce-mi sunt 6 până-n India?

Tot vă aud:
- Dar vai, India! E aşa departe. E aşa diferit de România. Mi-ar fi frică pe-acolo.

Şi ştii ceva, mie nu mi-ar fi frică. În schimb, mie mi-e frică să umblu noaptea prin Bucureşti. Nu există, să fie trecut de 10 seara şi să asculţi muzică la căşti. Dacă faci un drum de la Universitate la Piaţa Iancului, cu iPod-ul în buzunar, nu exista să nu ţi-l ciordească vreunul. În schimb ai tot tacâmul de oameni “amabili şi sociabili” ce îţi vin cu tot felul de oferte interesante: “Ce faci păpuşa. Hai la mine-n BMW, să ţi-o bag pe gât.”

De stat cu laptopul într-un local sau în autobuz, nici nu poate fi vorba. E de la sine înţeles că numai un cretin şi-ar scoate “bijuteria” în văzurile lumii. De fapt, sunteţi aşa de bine adaptaţi la “siguranţa” din Bucureşti, încât şi voi vă miraţi, când îl vedeţi pe unul cu laptopul pe stradă. Sau când o tipă îşi leagă bicicleta în faţă magazinului Unirea: “Tipa aia e nebună de-şi lasă bicicleta aici??”

Aşa că, ce mi-e India şi ce mi-e România?
- Vai! Dar India! Cu siguranţă e un loc periculos.

Nu trebuie decât să mă gândesc la săptămâna trecută, cum m-a alergat haita aia de vreo 10 câini pe Calea Călăraşilor şi îmi amintesc instant, cât de sigură e România. Şi vă îndoctrinaţi unii pe alţii cu ideea asta, că România e buricul siguranţei pe pământ. Londra, Berlin sau aşa ceva. Ce, că nici măcar în Berlin nu mai e sigur să te fâţâi cu laptopul pe stradă… Nu că India ar fi raiul încă nedescoperit (deşi… pe măsură ce halesc mai multă mâncare indiană, încep să cred că e), dar la capitolul safety, mă jur, nu e nicio diferenţă.

În Bagdad şi-n alea mi-ar fi frică să merg. Dar în India, de ce?

Nu ştiu când o să încetez să mă mai gândesc, că India e la 6 ore (+2 escala) distanţă şi că, ceea ce mă împiedică să ajung, e un gunoi atât de cretin şi irelevent, numit “ban”.

PS: am calculat, există o rută practicabilă cu bicicleta. Prin Siberia, Nepal şi alte ţări d-alea. Cine găseşte nişte sponsori şi nu-l deranjează ideea de a muri prin munţi, poate ajunge în India în 2 luni.

În câteva zile petrecute la Paris, să dai peste turişti români e oarecum de aşteptat. Dar să-ţi găseşti “fraţii” la cerşit (la 3 din cele 7-8 atracţii turistice pe care le-ai vizitat) e… straniu.

Vineri seară am apucat-o înapoi spre oraşul Bucuriei. La Check-in cerusem loc la geam şi l-am primit. M-am urcat ultima în avion, am evitat îmbulzeala  şi mi-am găsit scaunul imediat… ocupat, desigur.

Pe rândurile din faţa mea se găsea trupa de “români” pe care o întâlnisem miercuri la staţia de metrou Chatelet. Pe locul meu, nimerise vocalistul formaţiei. Nu ştiuse să citească ce scrie pe bilet şi s-a gândit (mult) să ocupe locul care place la muschii lui mai mult.

-Ammmm, nu vă supăraţi, mârâi eu. Am şi eu loc aici. Şi îi arăt biletul. Ce proastă. M-am simţit atât de proastă. Păi cum, măi? Încercam să arăt unui surdo-orb ce frumos e cerul şi cât de şmecher cântă Cheeky Girls?!?!
Mai mare prostie ca asta nu văzusem…
Evident, locatarul scaunului meu mă expediază simplu: să-mi caut alt loc. Că nu arde.

Mă holbez prin avion, nu mai era decât un loc liber: două rânduri mai în faţă, în miezul şatrei de “români”. S-ar putea să fi stat acolo moartă, vie în niciun caz.

Îi zic că posibil să fi greşit locul şi  îi arăt scaunul liber de mai în faţă. În cele din urmă se mută. Vecinii mei de rând erau ok. S-au mutat pe locul de la geam, dar n-am mai comentat. Era bine că nu eram în şatră. Eram însă… lângă şatră (şi  asta s-a dovedit mai târziu a fi cam la fel de neprielnic).

Se trânteşte uşa, pornesc motoarele şi aud: Doamnelor şi domnilor, bine aţi venit la bordul aeronavei X cu direcţia Paris Beauvais – Bruxelles Charleroi.
-POFTIM??? BRUXELLES?!?! ţipasem tare. Dar nu conta, vuietul şatrei aterizase perfect peste vocea mea.

Se face escală la Bruxelles, îmi zice tipul de lângă mine. Cică defecţiuni la ceva. Cică fusese anunţat telefonic. Eu îmi pierdusem mobilul aşa că n-a avut cine să-mi dea de veste.

Decolare ok, zbor lin, jumătate de oră mai târziu suntem la Bruxelles. Pasageri coboară şi alţii urcă la loc. Defecţiune la aeronavă…

La un moment dat “românul” din faţa mea sare de pe scaun şi urlă ca o gorilă: GIGELAAA!

O româncă decorată cam aşa este primită la bord. În urma ei… altele precum dânsa, împreună cu tot tacâmul de soţi şi copii. Ce se aseamănă se adună.

-Ia uită, bă! A venit Gigela! Hai, Gigelo, să ne mutăm în spate cu toţii. Să mută fraierii ăia de-acolo şi avem loc să stăm toţi acolo.
-Da, bă, Mihăiţă!! Hai!
-Avem ţuica la noi. Şi… COCO! Ia dă bă acordeonu’ jos! Să băgăm una mică pân’ la Bucureşti.

Imaginaţi-vă că în spatele avionului nu au avut loc, aşadar au rămas  în faţa mea,pe scaune şi pe hol. Şi mai imaginaţi-vă o chestie: că până la Bucureşti n-au băgat una mică, ci una MARE DE TOT.

Am fost puţin dezamăgită de echipajul avionului, care la Bruxelles a încetat să lupte cu ei. I-a lăsat în picioare, fără centuri, cu băutura, cu muzichia. În fine, nici eu n-aş fi avut curajul să mă iau de români.

Nu ştiu cum au reuşit să urce cu ţuica în avion. Nici nu vreau să ştiu. Pe mine, cu doza mea de Fanta, nu m-au lăsat.

La Bucureşti am aterizat pe la 1. Cinstit ar fi să zic că intrasem deja în Bucureşti, în momentul în care urcasem la bordul acelui avion.