Am prins prin noiembrie o rablagitură de biclă pe Freecycle (=locul unde oameni dau lucruri pe gratis). Ruginită, cu frâna de pe spate stricată, pană pe spate, cadru şi roţi ruginite etc. Băi, dar mergea. Îi trebuia roata pe spate reparată şi ar fi mers.

Fericită vin eu cu bicla acasă şi-mi zic: “Rabla asta n-o fură nimeni, n-are nimic s-o las nelegată câteva ore.” Şi-n orele alea “câteva” cineva hotărăşte să-şi însuşească bicla. Nu că mă afecta prea tare, era vai de fundul ei şi nu dădusem un leu pe ea, dar gestul m-a scos din sărite: cum să furi aşa ceva.

Mai mult pentru bunăstarea mea decât pentru a recupera ceva din ea, am pus afiş în locul unde-mi lăsasem bicla:

“Trebuie să fii cretin să te oboseşti să furi o bicicletă atâta de prăpădită.”

Câteva ore mai târziu bicla mea se întorsese. Am stat o vreme să mă întreb, ce fel de om e ăla care mi-a furat-o şi de ce ar face aşa ceva, apoi am renunţat. Am legat-o cu un antifurt micuţ, i-am schimbat camera spartă de pe spate şi bicla mergea. Un pic scârţâind şi troncănind, dar mergea. Am făcut cu ea drumuri prin tot cartierul, am cărat baxuri de apă şi câte altele.

Trecură lunile şi devenirăm tovarăşi buni. Aproape zilnic mergeam undeva unde mergea şi bicla. Până ce într-o după amiază dispare. Iar. De data asta enervată până peste urechi scriu şi lipesc acelaşi afiş răutăcios şi copilăresc:

Mulţumesc că mi-ai furat bicicleta. Nenoricitule!

De data asta nimic. Am stat zile şi zile uitându-mă pe geam, dacă nu cumva apare cineva şi-mi sprijină bicla la locul ei. Nimic. Trece o lună… fix o lună!

Urc scările de la staţia de metrou din apropiere, băi, şi fix acolo era. Bicla aia a mea rablagită, cu cablul de frână şi de schimbător de viteze smuls, de parcă cineva ar fi încercat să se spânzure în el. Zgâriată, lovită şi fără şa!!! Şaua mea lipsea. Şi portbagajul pe care obişnuiam să duc baxuri de apă crăpat şi strâmbat într-un hal, numai o gorilă ar fi putut să facă asta. Acum trec zilnic pe lângă ea, bicla e legată de gard cu ANTIFURTUL MEU şi pare abandonată acolo.

Nu prea ştiu ce să înţeleg din asta şi nici ce să fac. Aş vrea s-o iau de-acolo şi s-o repar, numai că n-am bani. Şi chiar de-aş avea, unde aş putea să o ţin? Altundeva decât în locul de-unde mi-au luat-o de două ori, n-am unde…

UPDATE 28 Aprilie: Mai ciudat de atât nu se poate. Astăzi a mutat bicicleta de la stația de S-Bahn în fața blocului meu. DECI FIX ÎN FAȚĂ! Rablagită, mutilată și nelegată de niciun fel.

Aşa cum le este obiceiul, proprietarii, pe ultima sută de metri îşi lasă baloanele orfane.

Dacă ştiţi pe cineva dornic să participe la o nebunie ca asta, chemaţi-l vineri la ora 19 în Piaţa Unirii.
Meet-ul cu baloanele are loc în faţă la McDonald’s, urmând ca pe urmă să ne coborâm în suburbii şi să oferim bucureştenilor o călătorie unică cu metroul.