1. Căutaţi pe ebay până vă ies ochi din cap – întotdeauna există persoane, care din anumite motive trebuie îşi amână călătoriile sau au câştigat diverse invitaţii, bilete la spectacole/concerte, cupoane de reduceri, bilete de avion de care nu se pot folosi. Cel mai frecvent genul ăsta de chestii sunt puse la vânzare pe Ebay. Cine are timp de vânat licitaţii chiar poate prinde nişte super-chilipiruri.
De pe Ebay am luat:
- eu un cupon GermanWings în valoare de 70 Euro la 40 Euro.
- un bilet la AC/DC în valoare de 67 Euro la 25 Euro.
- un bilet la Wuhlheide Open Air in valoare de 45 Euro la 15 Euro.
- un cupon de reducere la Tropical Islands Resort in valoare de 30 Euro la 2 Euro.

2. Căutaţi cazare şi căutaţi şi căutaţi până vă pierdeţi toată răbdarea - este greu să nu daţi peste ceva ieftin când internetul facilitează accesul la atâtea informaţii, hoteluri şi portaluri de travel. Vă recomand doar pe câteva din cele mai mari baze de date de hoteluri/hosteluri: booking.com, tripadvisor.com, expedia.com, hostelworld.com. Ţineţi minte: hotelul ideal răsare foarte rar în primele minute de căutări. În cazul în care vreţi ceva ieftin şi decent, acordaţi timp căutării! Cotrobăiţi fiecare pagină, fiecare hostel, fiecare portal şi se va găsi ceva potrivit bugetului de călătorie.

3. skyscanner.net - “Mai întâi am verificat zborurile la compania Y. Pe urmă uită-te peste zborurile companiei Z. Pe urmă peste ale companiei Q…” STOP. Skyscanner.net interacţionează cu bazele de date ale tuturor companiilor aeriene de pe glob. Introduceţi datele de zbor, destinaţia iar în următoarea clipă skyscanner generează o listă a tuturor avioanelor ce corespund căutării voastre.

4. Planificaţi-vă călătoria din timp – în special când vine vorba de o deplasare cu avionul! Toată lumea ştie că biletele de avion se scumpesc pe măsură ce data călătoriei este mai apropiată. Anul trecut în noiembrie am luat pentru sfârşitul lui martie bilete de avion Bucureşti – Barcelona dus-întors la preţul de 220 RON. Aceleaşi bilet ar costa astăzi (cu doua zile înainte de plecare) 1128 RON.

5. Călătoriţi când nu călătoreşte nimeni - evitaţi perioadele  de sărbători şi profitaţi din plin de perioada de dupa Crăciun/Anul Nou. Am găsit pentru ianuarie 2011 bilete de avion de la Berlin către Londra, Stockholm, Milano la 10 Euro (cam atât costă trenul până la Braşov!!) şi către multe alte destinaţii mişto la preţuri cuprinse între 20-40 Euro. Morala e simplă: munciţi de Crăciun şi călătoriţi de trei ori mai mult la sfârşitul lunii ianuarie.

6. Lucky 13 - sună amuzant şi puţin incredibil dar am testat ideea asta deja de mai multe ori: avioanele sunt o ţâră mai goale în data de 13. Din cele 20 de zboruri pe care le am la bord, trei le-am efectuat în zile de 13… din motive de economie. Când 13 se intersectează cu perioadele de sărbători oamenii par să renunţe la superstiţii, în rest regula pare a funcţiona de-adevăratelea.

7. CouchSurfing – este pentru cei care nu vor să dea nici măcar un leu pe cazare şi care suportă un gram de aventură. CouchSurfing este platforma globală a călătorilor super low budget. Secretul lor stă principiul: eu te las să dormi pe canapeaua mea, tu mă laşi să dormi pe canapeaua ta. Vei dormi în casa unui necunoscut, ceea ce în unele situaţii se poate transforma într-o experienţă pozitivă, alteori într-un coşmar.

8. InterRail - înseamnă să te plimbi cu trenul prin Europa până  îţi sar capacele. Interrail vine ca un fel de abonament la întreaga de reţea feroviară a Europei. Preţul unui InterRail Pass pentru studenţi variază între 169 şi 409 Euro. Pentru adulţi e ceva mai scump. Mai multe informaţii pe http://www.interrailnet.com/

9. DB Lidl Ticket – dacă planificaţi o călătorie prin Germania, Austria sau/şi Elveţia DB Lidl Ticket este un MUST. În spaţiul nemţesc este fixată ideea asta potrivit căreia transportul feroviar trebuie să concureze în servicii şi preţuri cu transportul aerian. Din această pricină în general preţul biletelor de tren este unul foarte ridicat, încât te miri: păi de ce să merg cu trenul, când avionul e la acelaşi preţ sau chiar mai ieftin? DB Lidl Ticket – este o excepţie de care trebuie să profitaţi din plin. Lanţul de magazine Lidl comercializează acest ticket la preţul de ~70 Euro, cu care poţi efectua 2 călătorii la alegere în interiorul Germaniei, Austriei, Elveţiei. Evident că se pot efectua călătorii şi între cele 3 ţări: rute precum Viena – Berlin sau Bern – Frankfurt vă sunt deschise. Inevitabila întrebare rămâne: cum punem mâna pe acest bileţel. Foarte simplu, cu Ebay. Daţi o căutare la “DB Lidl Ticket” şi vă treziţi în faţă cu o adevărată cultură de bilete, ce pot fi livrate şi în România.

10. BackSeatSurfing – există soluţii şi pentru situaţiile în care nu-s bani deloc, deloc, însă există determinare: Autostopul. Ieşi în stradă şi fă semn primei maşini ce vine spre tine. Sau ai putea să cauţi pe cineva care merge în aceaşi direcţie şi să împărţiţi maşina. Există mulţi oameni care fac asta pe net: shareyourride.net, jayride.co.nz, backseatsurfing.com. În România există o uşoară prejudecată în ceea ce-i priveşte pe autostopişti: “oamenii care fac autostopul sunt nişte ciudaţi iar eu nu vreau să fiu ca ciudaţii ăia“. Depăşeşte prejudecata asta iar un buzunar gol te poate purta până-n celălalt capăt al Europei. Chiar e posibil, uitaţi, un tip a reuşit chiar să-şi ia frigiderul cu el.

Există oamenii care spun că vor să călătorească dar ceva îi opreşte. Dau vina pe responsabilităţi, job şi cel mai des pe finanţe. Sper să nu mai aud în viaţa mea pe cineva spunând “Ce n-aş da să am bani să călătoresc”, fiindcă e cea mai mare minciună. Iar în spatele acelui statement de neputinţă se află ceva atât de simplu:

“Nu e vorba că nu am bani, că că nu am curaj.”

Am tone de idei şi sfaturi despre care încă nu v-am zis nimica, poate într-o zi o să fac un top20 sau chiar un top50. Până atunci… puteţi spune dacă v-a fost de vreun folos lista asta şi cotrobăi în continuare după chestii mişto prin linkurile de mai jos.
http://ltur.com/
http://www.lonelyplanet.com/
http://www.jayride.co.nz/
http://www.mapcrunch.com/
http://www.artoftravel.com/
http://opentravel.com/
http://www.timeout.com/
http://www.wherethehellismatt.com/
http://www.unusualhotelsoftheworld.com/
http://www.frommers.com/
http://www.virtualtourist.com/
http://www.findyourspot.com/
http://www.aupair.com/

Aș închiria undeva în centru ultimele două, trei etaje și acoperișul unei clădiri înalte. Un etaj l-ar ocupa cărțile, un etaj ar fi sală de lectură. Acoperișul l-aș transforma într-o a doua “sală” de lectură în aer liber, care iarna s-ar lăsa acoperită cu pereți și tavan de sticlă.

Aș monta cele mai faine rafturi de cărți de pe Planetă:

Aș face tavanul aşa:

În ea un fel de cafenea mică cu niște fotolii foarte moi. Dar nu tocmai o cafenea. Un loc unde să poți sta, fără ca chelnerii să facă spume că nu ai comandat nimic sau că nu le-ai lăsat bacşiş. Apropo, îmi place să cumpăr pui de la KFC şi cartofi de la McDonald’s. Problema e că în niciun fast-food nu mă primesc cu pungi dintr-un alt fast-food. Așa că, dacă vreau ceva de la KFC și ceva de la McDonald’s, n-am unde să mănânc. Decât ca aurolacul, pe bordură sau într-un parc, dacă găsesc unul.  Biblioteca asta aş vrea fie liberă de cretinismul ăsta. Dacă ai chef să comanzi ceva la bar, bine. Dacă nu, nu. Să nu îți facă nimeni figuri că vai, cât de uncool e să vii cu cafeaua la termos și cu Crispy Strips la pachet. Aș vrea chiar să afişăm pe pereţi numerele localurilor cu livrare în zonă iar “Adu-mi te rog o pizza margerita la Biblitecă” să devină clişeu.

Aș ține biblioteca deschisă non-stop. De luni până vineri, de dimineață până dimineața. Ne-au obișnuit de mici cu ideea idioată, că noaptea se doarme și ziua se învață. Aiurea. Nu există timp mai fain pentru citit, decât atunci când e beznă, liniște şi nu mai mişcă nimic.

Am văzut acum un an un anunț pe un site austriac. Era cam așa: “În urma desființării bibliotecii X din Viena, rămân 10000 de cărți de literatură, pe care am dori să le donăm oricui binevoieşte să le ia.” Am mai căutat un pic și-am aflat, că în spațiul nemţesc se desființează cam 1-2 biblioteci lunar. Toate cărțile sunt fie donate, fie vândute la prețuri jenant de mici (10-20 cenţi/carte), însă de cele mai multe ori sfârșesc într-un centru de reciclare. Toate cărțile alea le-aș salva şi cu ele mi-aş începe biblioteca.

Aș face abonamente gratuite, mișto și ușor accesibile. Cărți pe care să le poți lua cu tine acasă. Iar dacă vrei cândva să ții o carte puțin mai mult, te-aș pune să-ți accesezi online contul și să îți modifici singur termenul de predare. Fără amenzi, suspendări și alte caca-uri d-astea.

Un loc atât de mişto ca ăsta nu cred că are nevoie de încasări. Poate nu cunosc prea bine partea legală a ideii, dar mie îmi pare că biblioteca asta ar putea trăi nemaipoment de ușor din niște donații și sponsorizări.

Mai rămâne lupta împotriva duzinelor de oameni de la primărie şi din alte administraţii, care nu vor înţelege “la ce naiba ne trebuie încă o bibliotecă”.

Aşa că uneori e mai bine să pui în aplicare porcăriile ce-ţi trec prin cap, indiferent cât de mare ar fi pericolul în care-ţi pui viaţa sau statutul social.

Să fie vorba chiar şi despre ideea de-a plana deasupra Oceanului Pacific cu hârtie igienică. Să o faci, cred că e datoria supremă faţă de tine.

Cum se realizează “schimbul” de încredere? În momentul în care vinzi o imagine, trânteşti un watermark peste ea şi o publici la o rezoluţie foarte mică. Când nu vrei să-ţi fie copiate filmele, procedezi în mod similar: aplici un watermark pe centrul video-ului şi nu mai foloseşte nimeni nimic fără acordul tău.

Însă pe idei cum le protejăm?