Ştiţi că n-am fost niciodată interesată de flori, tablouri, vaze şi de tot ce mai intră la capitolul decoratiuni interioare.
Totuşi săptămâna trecută a fost ziua unei bune prietene, care recent şi-a luat propriul apartament cu două camere şi ştiind că îi place foarte mult partea cu decoratul, am zis să-i iau ceva care să se integreze în peisajul locuinţei ei.
Neavând deloc experienţă în domeniu, am mers pe mâna unei colege, care mi-a recomandat cu încredere magazinul decoratiuni.com.ro. Şi spre surprinderea mea, am găsit o tonă de chestii foarte tari. Am alcătuit un tobuy-list de 11 produse, dintre care nu mai ştiam care să îl iau pentru ziua prietenei mele.
Îmi venea să zic “ia-le pe toate”. Îi cunoşteam noul apartament şi găsisem o tonă de chestii care i s-ar fi potrivit în sufragerie, suporturi pentru lumânări care ar fi venit perfect în baie şi nişte obiecte decorative pentru pereţi absolut superbe.
În cele din urmă am optat pentru aceasta vaza din ceramica care atât mie, cât şi prietenei mele ne-a plăcut foarte mult. Mă bucur că am dat peste magazinul decoratiuni.com.ro.
Fiindcă m-am săturat de slujbe unde, orice ai face, contribuţia ta fie e supra, fie e subapreciată.
Cât se poate de serios spun că mă retrag din SEO şi nu mai optimizez pentru nimeni niciun site, decât dacă e vorba de ajutat prieteni sau de lucrat la proiecte personale. Revin la ceea ce m-a introdus în seo: înscrierea în directoare.
Fac inscrieri în directoare, fiindcă aici munca omului este cât se poate de clară: îmi fac treaba, livrez dovada că mi-am făcut treaba şi toată lumea e fericită. Foarte simplu totul şi nu-l doare capul nici pe client, nici pe mine.
Împreună cu câţiva prieteni am repornit inscrieri in directoare web . Nu vă pot decât recomanda să apelaţi la noi cu încredere, spunând că avem motivaţie puternică să ne facem treaba bine.
Am în continuare foarte multe întrebări cu privire la flashmoburi. Una dintre ele ar fi, de ce sunt ele tratate ca pe nişte chestii pentru tineret şi de ce din toate ţările de pe lumea asta, tocmai în România s-a format convingerea asta. Nu cumva stau lucrurile tocmai invers? Nu este tocmai universalitatea cea care dă farmecul unui flashmob?
Într-un fel flashmoburile se asemeamănă cu toate lucrurile inutile de pe lume. Privite prin concepţia că omul trebuie să-şi urmărească unicul interes, acela de-a face bani, găsim în flashmob ceva sec, irelevant şi lipsit de valoare iar pe cei care le fac îi găsim… nebuni. Gândite într-un alt fel ele fie devin, fie nasc chestii indispensabil de faine unei societăţi.
Fie X, o gaşcă (mai mică sau mai mare) de elevi/studenţi ce săvârşesc o chestie bezmetică. Publicului (cu precădere publicului din Ţara Prejudecăţilor) îi e nemaipomenit de uşor să treacă prin flashmob gândind: doar nişte adolescenţi frustraţi. La fel cum unii se droghează prin cluburi, ăştia au recurs la cretinisme ca să cerşească atenţie.
Sunt flashmoburile nebunii d-ale tineretului? Spun că tocmai întrebarea asta decide care e cantitatea de vrajă pe care o băgăm într-un flashmob. O mixtură bogată de participanţi ar ajuta publicul să treacă dincolo de prejudecată. O dată ce observi 20 de tineri dansând fără muzică spui că sunt cine ştie ce grup studenţesc şi că n-au ceva mai bun de făcut. Dacă însă diluezi grupul cu un tip serios, îmbrăcat la costum, care la un moment dat se pune printre tineri, îşi lasă geanta-diplomat pe asfalt şi se alătură grupului, doza de “ce naiba se întâmplă” la care supunem publicul creşte considerabil. Dacă se ivesc la faţa locului şi părinţi, bunici cu nepoţei, impactul flashmobului devine imposibil de măsurat.
Ceea ce vreau să punctez este că flashmobul şi cu coca de biscuiţi n-au nimic în comun. Coca de biscuiţi se face din ingrediente din acelaşi soi (făină, zahăr, tot felul de mirodenii…) pe când un flashmob, cu cât conţine ingrediente mai variate, cu atât se coace mai frumos.
“Flash mobbing is a very healthy social symptom.
Any culture that loses its playfulness loses its humanity.”
Sâmbătă, 27 martie se întâmplă iar, la Bucureşti şi la Iaşi.
Câteva scene cu împuşcături, unele dintre ele prea lungi. Dar ce să mai, şi Matrix e plin de împuşcături plictisitoare şi a ajuns film arhi-cunoscut (şi Equilibrium nu). Lăsând la o parte schimbul de focuri (care ocupă o părticipă mică din film), consider că Equilibrium ar fi meritat de 10 ori mai multă atenţie ca Matrix.
În mare, filmul prezintă o societate ideală postbelică. După un al 3-lea Război Mondial gigantic oamenii au hotărât să instaureze pacea veşnică pe Pământ. Asta la un preţ… foarte mare: renunţarea la simţire/emoţii (feeling).Mai departe nu mai zic, uitaţi-vă la el. Îi fain de tot.
Nu ştiu câţi dintre voi aţi făcut cunoştinţă cu La Rue. Chestia îşi doreşte să adune diverse poveşti ale străzilor pe care ne plimbăm. LaRue a venit pe lume o dată cu colecţia mea de străzi din adunate din 3 capitale (Bucureşti, Paris şi Berlin) şi cu întâmplările mele de pe acele străzi.
Mă tot gândesc că n-are ce căuta pe domeniul ăsta şi că, poate i-ar trebui un domeniu propriu, scurt. Mi-ar plăcea să devină un loc de adunat poveşti nu doar de la mine, ci de la toată lumea.
Poate… săptămâna viitoare îi fac cadou o casă proprie…
Acţiunea e organizată de iFlashmob.
Are loc sâmbăta asta (9 ianuarie), în jurul orei 16-17.
Se numeşte Human-Chain adică: oameni se vor lua de mâini, formând împreună un lanţ rotativ.
Pentru acest flashmob mai sunt căutaţi 10 agenţi.
Dacă cineva doreşte mai multe informaţii, aştept un comentariu aici sau un mesaj.
