*Blog

În câteva zile petrecute la Paris, să dai peste turişti români e oarecum de aşteptat. Dar să-ţi găseşti “fraţii” la cerşit (la 3 din cele 7-8 atracţii turistice pe care le-ai vizitat) e… straniu.

Vineri seară am apucat-o înapoi spre oraşul Bucuriei. La Check-in cerusem loc la geam şi l-am primit. M-am urcat ultima în avion, am evitat îmbulzeala  şi mi-am găsit scaunul imediat… ocupat, desigur.

Pe rândurile din faţa mea se găsea trupa de “români” pe care o întâlnisem miercuri la staţia de metrou Chatelet. Pe locul meu, nimerise vocalistul formaţiei. Nu ştiuse să citească ce scrie pe bilet şi s-a gândit (mult) să ocupe locul care place la muschii lui mai mult.

Read the rest of this entry →

Mi-am adus aminte de chestia asta ieri. Eram în autobuz şi auzeam vocea cucoanei de la RATB cum ne urma sărbători fericite pe un ton super mecanic. Acum un an eram într-un autobuz de pe aceeaşi rută. Tot ajunul Crăciunului era. Stăteam în faţă de tot şi mă zgâiam la comenzile şoferului. La un moment dat, oprind la stop, îl văd pe şofer cum ia mâna de pe volan şi apucă cu ea microfonul atârnat de tavan. On air şi în tot autobuzul i se aude vocea: “din partea regiei autonome de transport în comun Bucureşti ţin să vă urez cele mai călduroase sărbători”.

Am zis, ce naiba? Oare i-a pus RATB-ul să facă asta o dată la 3 staţii?

La următoarea am coborât. N-am mai prins niciodată o urare ca aia, direct din partea şoferului.

cum ar fi ca de Crăciun… “Moş Crăciun” să aducă numai cărţi?

Sau, să avem cu toţii o listă cu cărţile pe care ni le dorim. Când vrei să iei cadou cuiva, să nu fie nevoie decât să te uiţi pe lista aia, să selectezi o carte şi apoi s-o bifezi, pentru ca respectiva persoană să nu primească aceeaşi carte de două ori.

Îi bună întrebarea, dar bună de tot. În fond ai aterizat unde trebuia. Doar eu sunt, marea făcătoare de peruci din România. Mă caută lumea pe google, toţi vor perucă de la mine.

Aşadar iată cum se face o perucă: unu la mână, îţi razi părul din cap. Dacă se întâmplă ca tu să n-ai păr, îţi recomand să dormi peste noapte la cea mai bună prietenă a ta, să-i dai mult, mult de băut iar când adoarme să-i razi tot părul şi să pleci cu el acasă. Următoarea zi, când te va întreba ce s-a întâmplat tu îi vei spune: ce să se întâmple? eu am fost cu mihai la un film până la 12 noaptea apoi am mers acasă! Nu am mai venit la tine de 2 săptămâni! sunt sigură că a fost un vis!”

Ce urmează acum e lipsit de importanţă. Paşii sunt simpli, îi puteţi intui şi singuri. Se spală părul bine şi se vopseşte în ce culoare pofteşte inima ta. Se toarnă aracet pe propriul cap după  care se împrăştie părul prietenei pe cap.

E mai mult ca o simplă perucă. De-acum în colo când te trage cineva de păr, vei putea ţipa: Au!! E real!! Mă doare!!

Pozele par a fi ca vinul. Cu cât le ţii mai mult în debara, cu atât par să devină mai gustoase.

În urmă cu un an şi jumătate am capturat imaginea asta. Am zis că e mizerabilă, am uitat-o într-un folder. Foarte ciudat e că n-am şters-o.
Azi m-am împiedicat din nou peste ea. În mod ciudat, întreaga mizerabilitate dispăruse.