Blog

Cum în prezent există fotografi de nunţi, botezuri şi toate cele, undeva în viitor intuiesc că vor apărea şi fotografii de moarte. Pe 9 aprilie m-am urcat într-un avion GermanWings cu drum spre Berlin. La nici 20 minute după decolare un individ isteric s-a ridicat de pe scaun, s-a înroşit la faţă, a început să sară în sus şi în jos strigând: “O SĂ NE PRĂBUŞIIIIIM!!!”

Era un zbor destul de turbulent, s-a simţit mai tot drumul cum avionul se lăsa suflat de vânt dintr-o direcţie în alta. După cam jumătate de oră individul panicat încă urla. Însoţitoarele de bord nu aveau idee cum să-l potolească, aşa că s-a luat decizia de a face aterizare de urgenţă în Krakovia. În ziua respectivă (am citit mai târziu pe net) tot traficul de pe aeroportul din Krakovia fuseseră anulate din cauza vântului (!).

Pe măsură ce pierdeam altitudine, avionul se zguduia tot mai tare iar urletele “O SĂ NE PRĂBUŞIM… O SĂ NE PRĂBUŞIM…” însămânţaseră o frică sesizabilă în fiecare pasager. Înainte de aterizare cam jumătate din avion intrase în panică, în aer plutea un miros urât, semn că unii începuseră să vomite. Era fix ca-n documentarele alea de pe Discovery.

Încercând să evite panica, unii oameni începuseră să inventeze bancuri:
- De ce tremură avionul în halul ăsta?
– A făcut pilotul Parkinson.

Apoi a urmat o zdruncinătură puternică şi avionul a scârţâit din toate piuliţele. Lovisem ceva tare. Pe urmă am simţit cum o rafală de vânt ne-a ridicat iar în sus şi ne-a măturat ca pe o frunză uscată. Am lovit încă o dată pământul, nu ştiam exact cu ce. Pe urmă pilotul a tras puternic botul avionului în sus şi ne-am continuat drumul zbuciumat printre nori.

Pentru o secundă fusesem în Krakovia. A urmat o a doua aterizare de urgenţă (din fericire reuşită) pe aeroportul din Viena. N-am povestit toate astea până acum, fiindcă am crezut că exagerez. Că probabil panica tembelului ăluia mă făcuse şi pe mine să văd un zbor “puţin turbulent” ca pe un senzaţional “near death experience”. Eram sigură că exagerez şi eram sigură că şi alţii ar fi spus că exagerez.

Zilele trecute Giolly mi-a înaintat un video în care, ca să vezi şi să nu crezi, era filmat fix avionaşul meu, pupându-se cu Polonia pe 9 aprilie 2011.

Deci recapitulând: aeroportul din Krakovia era închis, în ziua aceea NU CIRCULAU avioane. Cum se face ca fix în atunci, fix în momentul ăcela, cineva să stea în capul pistei cu camera de filmat  şi să înregistreze pseudo-aterizarea asta?!