This post is password protected. To view it please enter your password below:

Password:

Acum cateva nopţi am avut un vis lucid. Le-am spus oamenilor de acolo că nu există şi că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci toţi s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna. Puţin mai târziu m-am trezit din pat, am aprins calculatorul şi le-am spus câtorva amici că nu există, că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna.

Aştept să mă trezesc.

În momentul acela mi-am ridicat privirea din paginile foarte slab luminate ale cărţuliei mele. Tipa răspunde: Ai dreptate. Şi îşi deschide poşeta, din care scoate o pereche impetuoasă de ochelari cu sticlă întunecată. Cei doi îşi poziţionează accesoriile pe nas şi imediat realizez că situaţia în care mă aflam e foarte bizară: este trecut de 10 seara, suntem într-un tren subteran, luminat de slabele pâlpâiri ale unui bec, iar doi străini au considerat că este cazul să apeleze la protecţie solară pentru ochi.

Salt în timp: mergeam în dimineaţa asta către Piaţa Muncii cu maşina şi la un moment dat sare de după un bloc soarele direct în faţa mea. Nu mai puteam să văd nimic, în afara vitezometrului ce indica 60km/h. Cu riscul de-a enerva pe vreun şofer din spatele meu, hotărăsc să reduc viteza chiar dacă se putea ca în faţa mea  să nu fie niciun obstacol. În urma mea răsar claxoane şi înjurături: femeie la volan; cin’ ţi-a dat permis; ia tramvaiul, boule etc. Aparent ceilalţi aveau geamuri fumurii sau ochelari de soare.

N-am făcut accident cu nimeni, însă atunci mi-am adus aminte de-un magazin online de ochelari, recomandat de-un prieten şi mi-am zis: e timpul să îmi iau o pereche de ochelari pentru condus.

Indiferent că treaba asta cu ochelarii e o fiţă sau nu, am intrat pe ochelarioriginali.ro şi am hotărât să-mi iau o pereche. Aveam nevoie de una. Acum mă bate gândul să îmi iau chiar două: mi-ar prinde bine nişte ochelari sport pentru dimineţile în care fac jogging cu faţa către răsărit răsărit.

• nu fluiere cocalari după tine.
• nu te arate cârnaţi la cravată cu degetul.
• nu-ţi mârâie animale urbane pe la picior.
• nu te trezeşti niciodată cu scrum de ţigară sau cu pliante în freză.
• nu comenteze nimeni că te urci cu bicicleta în metrou.
• să ai între oraşe rute şi HOTELURI special amenajate pentru biciclişti.

Au fost Aerosmith, AC/DC, Rammstein şi urmează The Cranberries şi Guns’n Roses la Bucureşti. Pe lângă astea numeroase festivaluri precum Coke Live, Fusion Festival, o grămadă de concerte la mare (Mika, Folk You) şi câţiva artişti prezenţi prin cluburi micuţe (de exemplu Dan Deacon sau The Bloodhound Gang).

Şi cireaşa de pe tort: martie 2011 Roger Waters (membru fondator Pink Floyd) pleacă într-un nou (ultim?) turneu The Wall prin Europa. Nu calcă prin România, dar staţionează la Budapesta. Şi cum bilete de avion rezervate din timp ajung pe la 150 RON dus-întors, transportul nu poate fi o problemă.

Fericiţi cei ce puseră zi de zi la ciorap. Să goleşti ciorapul într-un timp ca ăsta trebuie să fie o adevărată plăcere.

PS: oare se vor compune cântece despre 2010-2011, cum s-au compus numeroase şi despre anul 1969 (Bryan Adams – The Summer of 69)?

PPS: Se putea şi mai bine. La începutul lui 2010 David Gilmour a declarat că refuză să plece în turneu cu Roger Waters. R.E.M. şi-au întrerupt concertele pe o perioadă de timp nedeterminată. Simon & Garfunkel cântă fără pauză… numai că o fac doar pe continentul american. Trupa Oasis s-a destrămat şi John Lennon e în continuare mort.

Ieri mi s-a năzărit să mă ocup de el, fiindcă am avut o idee. M-am gândit la toate site-urile astea de citate, versuri unde găseşti toate versurile şi toate ideile, bune sau rele, la grămadă. Dacă ai vrea să te foloseşti de un astfel de site ca să descoperi chestii interesante, ar fi în zadar.

Pe versuriok.com voi adăuga idei, versuri şi în general… chestii. Chestii care mi-au plăcut, m-am impresionat/şocat şi de care voi dori să-mi aduc aminte. În general sunt arhivele mele de lucruri salvate pe toate conturile sociale (Twitter, Stumbleupon, Reddit etc), care între timp au devenit atât de multe şi de haotic salvate că nu se mai deosebesc cu nimic de portalurile catralioanelor de versuri şi citate.

Cam asta e  chestia. Update-uri puteţi primi şi prin Twitter sau RSS.

Auzim de site-uri miraculoase unde dai zilnic clickuri pe reclame şi într-o săptămână faci 1000 de dolari. Sau chestionare pe care le completezi şi la schimb primeşti lingouri de aur. Sau diverse  jocuri de noroc online, poker, pariuri sau mai ştiu eu ce. Niciuna din metodele astea nu te face îmbogăţeşte, ba nici măcar nu-ţi livrează bani de-un pachet de ţigări sau măcar de-o Cola.

Spun asta nu pentru că mi-am pierdut eu timpul cu ele şi mi-am luat ţepe peste ţepe, ci pur şi simplu pentru că ceea ce promit ideile astea, devine la o privire mai atentă nerealist.

“Câştigă 20000 RON săptămânal muncind de acasă” – un site care nu putea să fi ajuns la tine decât fiindcă are foarte mulţi vizitatori (printre care s-a numărat şi vreun amic, care te-a trimis spre el) şi promite fiecăruia dintre ei o sumă inimaginabil de frumoasă pentru foarte puţină muncă.

Gândim “20000 RON într-o săptămână” – apăi să zicem că e şi cea mai scârboasă muncă de pe Planetă, suport o săptămână (că e doar o săptămână) după care mă văd cu 20000 RON în buzunar.

Un site care promite 20000 RON milioanelor de vizitatori, fie câştigă sume gigantice pe spinarea noastră (iar oricine îşi dă seama de asta, îşi va dori la rândul lui să devină acel cineva care câştigă sume gigantice pe cocoaşa altoara), fie promite rahat pe care nu-l poate da. Momeală pentru peşti.

Aceeaşi poveste cu francizele.

Despre Digitalpoint şi făcutul banilor peste noapte, într-un post viitor. Deocamdată dezlipiţivă de sacrul  ”cum să faci bani peste noapte“. E soare afară, mergeţi la mare, la o plajă. Citiţi o carte.

Totuşi săptămâna trecută a fost ziua unei bune prietene, care recent şi-a luat propriul apartament cu două camere şi ştiind că îi place foarte mult partea cu decoratul, am zis să-i iau ceva care să se integreze în peisajul locuinţei ei.

Neavând deloc experienţă în domeniu, am mers pe mâna unei colege, care mi-a recomandat cu încredere magazinul decoratiuni.com.ro. Şi spre surprinderea mea, am găsit o tonă de chestii foarte tari. Am alcătuit un tobuy-list de 11 produse, dintre care nu mai ştiam care să îl iau pentru ziua prietenei mele.

Îmi venea să zic “ia-le pe toate”. Îi cunoşteam noul apartament şi găsisem o tonă de chestii care i s-ar fi potrivit în sufragerie, suporturi pentru lumânări care ar fi venit perfect în baie şi nişte obiecte decorative pentru pereţi absolut superbe.

În cele din urmă am optat pentru aceasta vaza din ceramica care atât mie, cât şi prietenei mele ne-a plăcut foarte mult. Mă bucur că am dat peste magazinul decoratiuni.com.ro.

Cât se poate de serios spun că mă retrag din SEO şi nu mai optimizez pentru nimeni niciun site, decât dacă e vorba de ajutat prieteni sau de lucrat la proiecte personale. Revin la ceea ce m-a introdus în seo: înscrierea în directoare.

Fac inscrieri în directoare, fiindcă aici munca omului este cât se poate de clară: îmi fac treaba, livrez dovada că mi-am făcut treaba şi toată lumea e fericită. Foarte simplu totul şi nu-l doare capul nici pe client, nici pe mine.

Împreună cu câţiva prieteni am repornit inscrieri in directoare web . Nu vă pot decât recomanda să apelaţi la noi cu încredere, spunând că avem motivaţie puternică să ne facem treaba bine.

Aşteptăm feedback

Sursa foto

Într-un fel flashmoburile se asemeamănă cu toate lucrurile inutile de pe lume. Privite prin concepţia că omul trebuie să-şi urmărească unicul interes, acela de-a face bani, găsim în flashmob ceva sec, irelevant şi lipsit de valoare iar pe cei care le fac îi găsim… nebuni. Gândite într-un alt fel ele fie devin, fie nasc chestii indispensabil de faine unei societăţi.

Fie X, o gaşcă (mai mică sau mai mare) de elevi/studenţi ce săvârşesc o chestie bezmetică. Publicului (cu precădere publicului din Ţara Prejudecăţilor) îi e nemaipomenit de uşor să treacă prin flashmob gândind: doar nişte adolescenţi frustraţi. La fel cum unii se droghează prin cluburi, ăştia au recurs la cretinisme ca să cerşească atenţie.

Sunt flashmoburile nebunii d-ale tineretului? Spun că tocmai întrebarea asta decide care e cantitatea de vrajă pe care o băgăm într-un flashmob. O mixtură bogată de participanţi ar ajuta publicul să treacă dincolo de prejudecată. O dată ce observi 20 de tineri dansând fără muzică spui că sunt cine ştie ce grup studenţesc şi că n-au ceva mai bun de făcut. Dacă însă diluezi grupul cu un tip serios, îmbrăcat la costum, care la un moment dat se pune printre tineri, îşi lasă geanta-diplomat pe asfalt şi se alătură grupului, doza de “ce naiba se întâmplă” la care supunem publicul creşte considerabil. Dacă se ivesc la faţa locului şi părinţi, bunici cu nepoţei, impactul flashmobului devine imposibil de măsurat.

Ceea ce vreau să punctez este că flashmobul şi cu coca de biscuiţi n-au nimic în comun. Coca de biscuiţi se face din ingrediente din acelaşi soi (făină, zahăr, tot felul de mirodenii…) pe când un flashmob, cu cât conţine ingrediente mai variate, cu atât se coace mai frumos.

“Flash mobbing is a very healthy social symptom.
Any culture that loses its playfulness loses its humanity.”

Sâmbătă, 27 martie se întâmplă iar, la Bucureşti şi la Iaşi.