Dacă v-a plăcut One Flew Over The Cuckoo’s Nest, uitați-vă neapărat la asta:
Via secretcinema.org
Cand am fost la Paris, cel mai ieftin hotel l-am gasit la 40 euro/noapte pe persoana. O gramada de bani, pentru conditiile jalnice in care am stat. O camera minuscula cu un pat si o chiuveta la jumătate de metru de pat. Peretele… aş fi zis că era fals, căci de fiecare dată când trecea maşina de gunoi, o auzeam de parcă dădea ture în jurul patului meu. Totodată conducta de la chiuveta nu îmi expic cum o făcuseră, în orice caz, cum dădea cineva de la etajele de sus drumul la apă, o mică cascadă Niagară foşnea pe conduct din camera mea. Şi în felul ăsta mă trezeam cam de 4-6 ori pe noapte.
Halal odihnă. Iar când te afli într-un oraş străin e mai mult ca păcat să nu poţi vizita prea multe chestii, din cauza oboselii. S-a întâmplat ca la două săptămâni după ce m-am întors de la Paris, o prietenă să-mi povestească de inchirieri in regim hotelier. Plecase şi ea o săptămână la Veneţia şi a făcut o chestie foarte deşteaptă: în loc să meargă la hotel, să dea 30 euro/noapte pentru cele mai proaste condiţii din oraş, a ales să-şi închirieze timp de o săptămână o garsonieră frumuşică foc, asta doar la 50 euro pe noapte. A împărţit garsoniera cu o colegă de facultate, deci vă daţi seama că a stat în condiţii super, la un preţ minuscul.
M-am ofticat rău atunci, că nu îmi spusese nimeni înainte de cazare regim hotelier. Dar ştiţi cum se zice: decât niciodată, mai bine mai târziu. Şi săptămâna trecută mi-a folosit informaţia din plin. Nişte prieteni din Germania au hotărât să viziteze Bucureştiul pentru două săptămâni şi ne-au rugat să le rezervăm o cameră la un hotel bun din capitală.
Am căutat bine pe net şi am găsit camere de 3 persoane pe la 70-100 Euro pe noapte. Şi pe urmă mi-am adus aminte de ce-mi povestise prietena mea, care fusese la Paris mai înainte. Am căutat în Google apartamente regim hotelier şi am dat peste regim-hotelier.com. Firmă foarte serioasă dealtfel.
Pentru 40 Euro/noapte ne-au pus la dispoziţie un apartament de două camere superb, complet, mobilat fix la Universitate, lângă Cinema Pro. Ştiţi că nemţii se zgârcesc la fiecare lucru, ne-au rugat să găsim o cameră de trei persoane cu până-n 100 Euro. Vă daţi seama, au sărit nemţii în sus de bucurie când le-am arătat un apartament atât de mişto la jumate din cât ar fi plătit pe o cameră de hotel.
Aştept cu nerăbdare următoarea mea călătorie. Cu siguranţă de acum înainte nu mă voi ma caza în hoteluri ieftine sau în hosteluri, unde să împart o cameră cu alţi 10 necunoscuţi.
Stăteam într-o zi în metroul nu foarte aglomerat din Berlin şi se aşează vis-a-vis de mine o tipă cu un tip. Nu că mi-ar fi atras atenţia cu ceva. Însă la un moment dat, tipul ii se adresează tipei: Tu de ce nu porţi ochelari de soare?
În momentul acela mi-am ridicat privirea din paginile foarte slab luminate ale cărţuliei mele. Tipa răspunde: Ai dreptate. Şi îşi deschide poşeta, din care scoate o pereche impetuoasă de ochelari cu sticlă întunecată. Cei doi îşi poziţionează accesoriile pe nas şi imediat realizez că situaţia în care mă aflam e foarte bizară: este trecut de 10 seara, suntem într-un tren subteran, luminat de slabele pâlpâiri ale unui bec, iar doi străini au considerat că este cazul să apeleze la protecţie solară pentru ochi.
Salt în timp: mergeam în dimineaţa asta către Piaţa Muncii cu maşina şi la un moment dat sare de după un bloc soarele direct în faţa mea. Nu mai puteam să văd nimic, în afara vitezometrului ce indica 60km/h. Cu riscul de-a enerva pe vreun şofer din spatele meu, hotărăsc să reduc viteza chiar dacă se putea ca în faţa mea să nu fie niciun obstacol. În urma mea răsar claxoane şi înjurături: femeie la volan; cin’ ţi-a dat permis; ia tramvaiul, boule etc. Aparent ceilalţi aveau geamuri fumurii sau ochelari de soare.
N-am făcut accident cu nimeni, însă atunci mi-am adus aminte de-un magazin online de ochelari, recomandat de-un prieten şi mi-am zis: e timpul să îmi iau o pereche de ochelari pentru condus.
Indiferent că treaba asta cu ochelarii e o fiţă sau nu, am intrat pe ochelarioriginali.ro şi am hotărât să-mi iau o pereche. Aveam nevoie de una. Acum mă bate gândul să îmi iau chiar două: mi-ar prinde bine nişte ochelari sport pentru dimineţile în care fac jogging cu faţa către răsărit răsărit.
Când vine vorba de făcut un bănuţ pe net (nu cât trei salarii de funcţionari publici) cred că Digitalpoint e o soluţie foarte bună pentru mulţi dintre noi.
Auzim de site-uri miraculoase unde dai zilnic clickuri pe reclame şi într-o săptămână faci 1000 de dolari. Sau chestionare pe care le completezi şi la schimb primeşti lingouri de aur. Sau diverse jocuri de noroc online, poker, pariuri sau mai ştiu eu ce. Niciuna din metodele astea nu te face îmbogăţeşte, ba nici măcar nu-ţi livrează bani de-un pachet de ţigări sau măcar de-o Cola.
Spun asta nu pentru că mi-am pierdut eu timpul cu ele şi mi-am luat ţepe peste ţepe, ci pur şi simplu pentru că ceea ce promit ideile astea, devine la o privire mai atentă nerealist.
“Câştigă 20000 RON săptămânal muncind de acasă” – un site care nu putea să fi ajuns la tine decât fiindcă are foarte mulţi vizitatori (printre care s-a numărat şi vreun amic, care te-a trimis spre el) şi promite fiecăruia dintre ei o sumă inimaginabil de frumoasă pentru foarte puţină muncă.
Gândim “20000 RON într-o săptămână” – apăi să zicem că e şi cea mai scârboasă muncă de pe Planetă, suport o săptămână (că e doar o săptămână) după care mă văd cu 20000 RON în buzunar.
Un site care promite 20000 RON milioanelor de vizitatori, fie câştigă sume gigantice pe spinarea noastră (iar oricine îşi dă seama de asta, îşi va dori la rândul lui să devină acel cineva care câştigă sume gigantice pe cocoaşa altoara), fie promite rahat pe care nu-l poate da. Momeală pentru peşti.
Aceeaşi poveste cu francizele.
Despre Digitalpoint şi făcutul banilor peste noapte, într-un post viitor. Deocamdată dezlipiţivă de sacrul ”cum să faci bani peste noapte“. E soare afară, mergeţi la mare, la o plajă. Citiţi o carte.
Fiindcă m-am săturat de slujbe unde, orice ai face, contribuţia ta fie e supra, fie e subapreciată.
Cât se poate de serios spun că mă retrag din SEO şi nu mai optimizez pentru nimeni niciun site, decât dacă e vorba de ajutat prieteni sau de lucrat la proiecte personale. Revin la ceea ce m-a introdus în seo: înscrierea în directoare.
Fac inscrieri în directoare, fiindcă aici munca omului este cât se poate de clară: îmi fac treaba, livrez dovada că mi-am făcut treaba şi toată lumea e fericită. Foarte simplu totul şi nu-l doare capul nici pe client, nici pe mine.
Împreună cu câţiva prieteni am repornit inscrieri in directoare web . Nu vă pot decât recomanda să apelaţi la noi cu încredere, spunând că avem motivaţie puternică să ne facem treaba bine.
Aşteptăm feedback 
Câteva scene cu împuşcături, unele dintre ele prea lungi. Dar ce să mai, şi Matrix e plin de împuşcături plictisitoare şi a ajuns film arhi-cunoscut (şi Equilibrium nu). Lăsând la o parte schimbul de focuri (care ocupă o părticipă mică din film), consider că Equilibrium ar fi meritat de 10 ori mai multă atenţie ca Matrix.
În mare, filmul prezintă o societate ideală postbelică. După un al 3-lea Război Mondial gigantic oamenii au hotărât să instaureze pacea veşnică pe Pământ. Asta la un preţ… foarte mare: renunţarea la simţire/emoţii (feeling).Mai departe nu mai zic, uitaţi-vă la el. Îi fain de tot.
PS: trailerul e de cacao.
N-o să vă spun decât că:
Acţiunea e organizată de iFlashmob.
Are loc sâmbăta asta (9 ianuarie), în jurul orei 16-17.
Se numeşte Human-Chain adică: oameni se vor lua de mâini, formând împreună un lanţ rotativ.
Pentru acest flashmob mai sunt căutaţi 10 agenţi.
Dacă cineva doreşte mai multe informaţii, aştept un comentariu aici sau un mesaj.
