Acum cateva nopţi am avut un vis lucid. Le-am spus oamenilor de acolo că nu există şi că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci toţi s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna. Puţin mai târziu m-am trezit din pat, am aprins calculatorul şi le-am spus câtorva amici că nu există, că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna.
Aştept să mă trezesc.
Mi-am adus aminte de chestia asta ieri. Eram în autobuz şi auzeam vocea cucoanei de la RATB cum ne urma sărbători fericite pe un ton super mecanic. Acum un an eram într-un autobuz de pe aceeaşi rută. Tot ajunul Crăciunului era. Stăteam în faţă de tot şi mă zgâiam la comenzile şoferului. La un moment dat, oprind la stop, îl văd pe şofer cum ia mâna de pe volan şi apucă cu ea microfonul atârnat de tavan. On air şi în tot autobuzul i se aude vocea: “din partea regiei autonome de transport în comun Bucureşti ţin să vă urez cele mai călduroase sărbători”.
Am zis, ce naiba? Oare i-a pus RATB-ul să facă asta o dată la 3 staţii?
La următoarea am coborât. N-am mai prins niciodată o urare ca aia, direct din partea şoferului.
Aud foarte des că flashmoburile sunt la modă. Recent şi într-o emisiune:
Alt exemplu, un comentariu găsit la Piticu:
Deci ajutaţi-mă să pricep asta, fiindcă am auzit-o prea de multe ori. Flashmoburile îs un nou trend, sunt la modă. Cum se face că spuneţi una ca asta??
Întreb doar, căci dacă ar fi aşa la modă fenomenul, nu ne-ar fi fost imposibil să strângem 100-200 de flashmoberi pentru o bătaie cu papuci sau un silent rave. Am citit/auzit/primit de sute de ori reacţii de tipul “ce cretinitate”, “duamne, ce retarzi”, “cum să faci aşa o porcărie” şi doar de câteva zeci de ori “ioi, ce tare. aş participa şi eu”. Iar dintre cei care s-au arătat pro flashmob, foarte, foarte puţini s-au lăsat “duşi de val”.
Şi altă chestie pe care o tot aud şi nu pot s-o înţeleg: “o să fac EU flashmobul meu, care o să fie foarte tare”. De ce se mizează atât de mult pe un individ când vine vorba de o activitate de grup? De ce trebuie tot timpul să fie un CINEVA care să fie *praised* că a reuşit să organizeze aşa ceva?
De ce să spui “sunteţi varză, voi cu flashmoburile voastre. lasă că fac eu flashmobul meu şi o să vedeţi voi cum procedează un PRO” când ai la dispoziţie un vocabular suficient de bogat pentru a rosti ceva precum:
“hei, cred că nu v-aţi descurcat prea bine la partea asta. Şi nici la partea asta. Iar la capitolul ăsta aţi fost absolut varză. În schimb aici şi aici v-aţi descurcat bine. Vreau şi eu să mă implic, căci cred că vă pot ajuta acolo unde aţi fost varză.”
Am primit o leapşă de la Cătălin, pe care o s-o onorez cu un răspuns puţin mai pe lângă, asta ca să mă scuz într-un fel, că nu sunt în stare să găsesc aşa multe dovezi de ciudăţenie personală.
Adică mă faci ciudată? Pe mine? Eu ciudată?! Eu nu-s ciudată, eu sunt perfect normală. Voi toţi sunteţi nişte ciudaţi 
.
1. am citit primele 5 volume din Harry Potter şi nu mi-a plăcut deloc Stăpânul Inelelor.
2. găsesc că filmele horror sunt cele mai tari comedii posibile.
3. nu pot să mănânc pizza cu tacâmuri.
4. mă joc cu râme şi gândaci dar mi-e frică de melci.
5. fac glume idioate.
Şi mă dau bătută la jumate. Oricum e o performanţă că am reuşit să notez 5. Leapşa merge mai departe la oricine doreşte.
