Ariel spunea că a găsit într-o carte următorul citat: “Nimic maret in lumea asta nu s-a creat fara entuziasm.”
Și are dreptate. Tocmai ăsta e motivul pentru care toată ideea cu ceaiurile o să reușească.
2012: The Cranberries s-au reunit si canta pe 25 Iunie in superba cetate din Spandau, Berlin. Parcă planetele s-au rearanjat special pentru mine. “You are my saving Grace…”
Cum în prezent există fotografi de nunţi, botezuri şi toate cele, undeva în viitor intuiesc că vor apărea şi fotografii de moarte. Pe 9 aprilie m-am urcat într-un avion GermanWings cu drum spre Berlin. La nici 20 minute după decolare un individ isteric s-a ridicat de pe scaun, s-a înroşit la faţă, a început să sară în sus şi în jos strigând: “O SĂ NE PRĂBUŞIIIIIM!!!” Read the rest of this entry »
Cine ar mai folosi un pickup in ziua de azi? Cine si-ar mai dori un pickup in ziua de azi? Cine ar mai aduna discuri vechi? Cine le-ar mai sterge de praf si cine le-ar mai asculta, cand pe lume exista 6 generatii de iPoduri? Cand pe un iPod incap cateva mii de cantece?
Eu as fi nebuna aia.
Asa ca nu voi lasa sa treaca prea mult fara sa ma laud: de Craciun parintii mi-au oferit un record player. Saptamana trecuta l-am urcat in avion si acum e cu mine la Berlin. Sambata ieseam pe usa anticariatului de pe Frankfurter Allee cu 8 discuri in mana. Intre timp colectia a crescut si am prins cateva nume superbe: Paul Mccartney and The Wings, Paul Simon (Graceland!!!!), Cat Stevens, Genesis, The Police, Genesis, Supertramp, Mike Oldfield, The Who (Tommy!!!!), Phil Collins, Joe Cocker etc. 
Cam în urmă cu un an m-a pălit obsesia asta pentru ceaiuri şi ceainării. Totul a început când am intrat în Ceainăria Tabiet. Cam în aceeaşi perioadă am rugat pe un prieten să-mi trimită ceai negru din India. Puţin mai târziu în dulap au început să roiască diversele arome şi sortimente de ceaiuri.
Aşa am ajuns cu gândul şi la un site dedicat obsesiei ăsteia, un site despre ceai şi ceainarii.
Say hello to LaCeainarie.com. 
Cică se făcură 4 ani de când mă car cu blogul după mine. 4 ani în care am scris porcării, pe urmă le-am șters, pe urmă iar am scris și pe urmă iar le-am șters și acum scriu iar, deci probabil undeva prin septembrie o să apăs iar butonul de reset.
Uneori aș vrea să fiu ca bloagări standard: să scriu porcării și să nu-mi pese. Să-mi ridic părerile la rangul de adevăruri absolute și să-mi găsesc fraieri care să mă creadă și să mă ridice în slăvi, iar eu încet, încet să devin un fel de zoso, care să ceară 100 de Euro pe un link și 200 pe un banner în sidebar. Cât îi invidiez pe ăștia care fac bani din nimic.
N-am citit nimic de ea. Dar am incercat si am incercat si am incercat și de fiecare dată ceva a intervenit și nu am reușit.
Prin a 10-a o colegă de clasă era obsedată cu una din cartile scrise de ea: 10 negri mititei. Vorbea fără pauză despre cartea aia, așa că pe mulți ne-a marcat la vremea respectivă. Și foarte puțin mai târziu mi-am dorit și eu s-o citesc. Am incercat la trei biblioteci, la doua era deja imprumutata si la a 3-a nu o aveau. Eșec. Mi-am spus De-atunci am dat numele ei uitarii si uitat a ramas pana acum vreo 6 luni cand, cotrobaind printr-un targ de carti mi-a sarit in ochi un nenea care vindea o colectie de carti scrise de Agatha Christie pentru 1 Euro. Erau trase in germana iar printre ele nu se numarau “10 negri mitititei”. Nu stiu de ce anume dar nici de data asta n-am reusit sa citesc ceva scris de ea. Poate a germana meu era prea varza sau Agatha Christie pe nemțește pur si simplu nu suna bine. După vreo 10 pagini citite din fiecare carte am abandonat întreaga colecție.
Cand am auzit ca Octavian face curățenia de primăvară și dă autobiografia ei mi-am am amintit de nenumăratele mele eșecuri și mi-am zis: ăsta e momentul. Acum o s-o cunosc pe tipa asta și pe cărțile ei.
Ăsta ar fi marele motiv pentru care sper ca Octavian să-mi înainteze cărțulia. Al doilea ar fi obsesia mea generală pentru biografii și autobiografii.
