Cărţi şi nu numai
10.10.2009
Am găsit aşa:
1. O bibliotecă s-a dizolvat iar toate cărţile din dânsa au fost scoase la vânzare: preţ 0,50 cenţi/ carte. Cum se procedează: cărţile sunt depozitate în cutii. Te duci singur, cauţi şi îţi iei tot ce vrei iar la ieşire îţi numără cărţile şi plăteşti. 6 cărţi – 3 Euro.
Aşa m-am ales eu cu Kant- Critica raţiunii pure şi Nietzsche – Aşa grăita Zarathustra. 1 Euro bucata.
2. Cineva s-a plictisit de cărţile pe care le citea anul trecut, deci pune un anunţ pe un Flohmarkt (un fel de okazii fără bijniţăreli). Preţurile variază între 0,50-2 Euro. Din lista mare de cărţi îi dai mail respectivului şi îi spui ce vrei să iei. După ce virezi imensa sumă de bani vânzătorul îţi expediază cărţile.
3. A renovat casa şi are o tonă de cărţi împachetate în cutii. Nu are timp să mai citească în următorul an, aşa că s-a hotărât să scape de ele. Le-a depozitat în pod. Anunţul găsit pe net sună cam aşa “veniţi la mine în pod, căutaţi prin cutii ce vă place şi la urmă îmi lăsaţi 0,50 cenţi pentru fiecare carte pe care o luaţi cu voi.”
4. “Am multe cărţi în cutii, mi-e lene să le desfac şi nici n-am timp să veniţi să vă uitaţi la ele, aşa că dau totul la pachet. 20 Euro şi vă trimit o cutie. 3 Cutii 50 Euro!”
Asta pentru că ei sunt pregătiţi să dea lucrurile doar de dragul de a nu le mai ţine degeaba în diverse dulapuri. Noi nu. E o ţară bogată, îmi vine să zic. Dacă ar fi aşa săraci ca noi, nu şi-ar mai permite să îşi bată joc de chestii care au costat o avere.
Totuşi, imaginaţi-vă că am adopta şi noi, săracii, bătaia asta de jos. Desigur, mă va durea sufleţelul să-mi dau preţioasele cărţi pe bani puţini. Mai ales când îmi aduc aminte că am dat 30-40 RON pe romanul lui Yalom şi 59 RON pe culegerea de povestiri X. Ei, dacă am trece peste frica asta toată lumea ar fi mai fericită.
Vând cărţi pe bani puţini – la rândul meu cumpăr cărţi pe bani puţini.
Vreau mult de tot să facem şi noi aşa ceva: un târg de ieftinităţi. Andreea a venit acum câteva luni cu ideea. Nu ştiu de ce n-am făcut-o nimic până acum…
Recunosc, tin enorm la cartile mele si nu ma vad dandu-le. Si cand vine vorba sa le imprumut sunt putin reticenta, iar de vandut nu vreau. Cel putin nu acum. Dar daca vreodata o sa am asa multe incat nu o sa am unde sa le tin, normal ca as face o selectie si le-as da pe cele care nu mi-au placut in mod special. Dar mai este pana atunci
Hey, dar nu te pune nimeni să le dai pe alea la care ţii
.
.
Când am gândit chestia de mai sus, i-am luat în calcul pe cei care au intenţia de-a îşi vinde cărţile şi pretenţia de a le da la acelaşi preţ cu cel din librării.
PS: şi eu sunt la fel când vine vorba de chestiile care mi-au plăcu
Am casa plina de carti, patru biblioteci cartile sunt puse pe doua randuri si deasupra ,multe din ele le-am cumparat si eu la ocazii in targ, altele mi-au fost lasate de rudele care plecau in Germania…acum sunt multe, uneori mi-e groaza sa caut o carte pentru ca fac deranj in casa dar cu toate astea NU vand nici o carte.
Sunt legat sentimental de ele.Iubesc cartile si mirosul acela d hartie tiparita.Cum sa vand asemenea bijuterii?
Mie mi se pare chiar OK… vinzi, cumperi… altfel alternativele ar fi s ne oprim la un numar de carti sau sa ne umplem casa doar cu carti si sincer nu ma atrage nici una din perspective.
incre-fucking-dibil