Ce n-aş da să-mi aducă Moş Crăciun una d-asta şi să mă plimb în ea prin toată lumea…
Parcă a trecut un secol de când am stat cu cortul în Năvodari. Zăceam în primul rând din faţa scenei, simţeam muzică din toate părţile şi îmi repetam într-una: “În sfârşit am ajuns l Moby! Sunt la Moby! Chiar e Moby!”
E poezie pură:
“Overhead the albatross
Hangs motionless upon the air
And deep beneath the rolling waves
In labyrinths of coral caves
An echo of a distant time
Comes willowing across the sand
And everything is green and submarine. Read the rest of this entry »
