Blog

sursa zilnica de inspiratie: blog cu si despre poze, filme, concerte, calatorii, povesti, seo, carti si multe altele

Archive for October, 2010

You may consider this my first attempt of creating a full photo reportage.

Since my interests in politics are equal to zero, there’s not much I can tell you about why the people were doing this. I did ask some of them at a similar protest last week and they didn’t really knew what they were standing there for. Some mumbled short general answers like “for the good of our country” or “to change the government” but most of them had no idea what it was all about.

The important fact is that about 30000-40000 people had gathered in Piata Victoriei to protest and then walk in march towards the Parliament Building. I tried to capture the events as best as I could.

Policeman waiting, as a group of protesters approaches the Victoriei Place

Protesters sign saying: “Down with the Government”

Protester from “Fratia CNSLR”  smiling at the camera.
Now if I were one of them, I’d probably want to show how angry and
discontent I am…

Protesters sign:  “Go away! Leave us!”

The march approaching Romana Place at about 11:30am.

A frontier policeman irritated that I was taking pictures of him.

Carrying the Romanian flag with a hole in it (symbolizing the end of communism).

Deputy Victor Ponta declaring that this is the biggest protest in Romania since
the Revolution in 1989.

Sign: “You’ve put your feet into the country”
In romanian stepping with you feet into something means you don’t care about
that certain thing anymore.



As I approached the two with my camera, one of them shouted “Come,
Let’s sing a joyful melody for the pretty lady here.”



Pedestrian, trying to cross the boulevard full of protesters.


Member of the CNSLR Brotherhood drumming on an empty washing powder box.

“Let us remind him [our governator]: “I swear… to respect the Constitution and
the country laws, to defend democracy, the citicens’ fundamental rights and liberties.”
So may God help him!”


Boy from the group of students.

Now if I were a mum, I would certainly not take my kid to political manifestations.


One of the busiest boulevards in Bucharest closed for the demonstrations.

The protesters weapon.

Foto

Nu stiu cand o sa incetez să mă mai gândesc la asta.

Am făcut în septembrie 5 ore jumate cu trenul de la Bucureşti la Braşov. Tot în septembrie am aflat că avionul din Finlanda face până în Delhi vreo 6 ore. Aşa că ce-mi sunt 5 ore jumate până la Braşov, ce-mi sunt 6 până-n India?

Tot vă aud:
- Dar vai, India! E aşa departe. E aşa diferit de România. Mi-ar fi frică pe-acolo.

Şi ştii ceva, mie nu mi-ar fi frică. În schimb, mie mi-e frică să umblu noaptea prin Bucureşti. Nu există, să fie trecut de 10 seara şi să asculţi muzică la căşti. Dacă faci un drum de la Universitate la Piaţa Iancului, cu iPod-ul în buzunar, nu exista să nu ţi-l ciordească vreunul. În schimb ai tot tacâmul de oameni “amabili şi sociabili” ce îţi vin cu tot felul de oferte interesante: “Ce faci păpuşa. Hai la mine-n BMW, să ţi-o bag pe gât.”

De stat cu laptopul într-un local sau în autobuz, nici nu poate fi vorba. E de la sine înţeles că numai un cretin şi-ar scoate “bijuteria” în văzurile lumii. De fapt, sunteţi aşa de bine adaptaţi la “siguranţa” din Bucureşti, încât şi voi vă miraţi, când îl vedeţi pe unul cu laptopul pe stradă. Sau când o tipă îşi leagă bicicleta în faţă magazinului Unirea: “Tipa aia e nebună de-şi lasă bicicleta aici??

Aşa că, ce mi-e India şi ce mi-e România?
- Vai! Dar India! Cu siguranţă e un loc periculos.

Nu trebuie decât să mă gândesc la săptămâna trecută, cum m-a alergat haita aia de vreo 10 câini pe Calea Călăraşilor şi îmi amintesc instant, cât de sigură e România. Şi vă îndoctrinaţi unii pe alţii cu ideea asta, că România e buricul siguranţei pe pământ. Londra, Berlin sau aşa ceva. Ce, că nici măcar în Berlin nu mai e sigur să te fâţâi cu laptopul pe stradă… Nu că India ar fi raiul încă nedescoperit (deşi… pe măsură ce halesc mai multă mâncare indiană, încep să cred că e), dar la capitolul safety, mă jur, nu e nicio diferenţă.

În Bagdad şi-n alea mi-ar fi frică să merg. Dar în India, de ce?

Nu ştiu când o să încetez să mă mai gândesc, că India e la 6 ore (+2 escala) distanţă şi că, ceea ce mă împiedică să ajung, e un gunoi atât de cretin şi irelevent, numit “ban”.

PS: am calculat, există o rută practicabilă cu bicicleta. Prin Siberia, Nepal şi alte ţări d-alea. Cine găseşte nişte sponsori şi nu-l deranjează ideea de a muri prin munţi, poate ajunge în India în 2 luni.

Idealuri

Cand am fost la Paris, cel mai ieftin hotel l-am gasit la 40 euro/noapte pe persoana. O gramada de bani, pentru conditiile jalnice in care am stat. O camera minuscula cu un pat si o chiuveta la jumătate de metru de pat. Peretele… aş fi zis că era fals, căci de fiecare dată când trecea maşina de gunoi, o auzeam de parcă dădea ture în jurul patului meu. Totodată conducta de la chiuveta nu îmi expic cum o făcuseră, în orice caz, cum dădea cineva de la etajele de sus  drumul la apă, o mică cascadă Niagară foşnea pe conduct din camera mea. Şi în felul ăsta mă trezeam cam de 4-6 ori pe noapte.

Halal odihnă. Iar când te afli într-un oraş străin e mai mult ca păcat să nu poţi vizita prea multe chestii, din cauza oboselii. S-a întâmplat ca la două săptămâni după ce m-am întors de la Paris, o prietenă să-mi povestească de inchirieri in regim hotelier. Plecase şi ea o săptămână la Veneţia şi a făcut o chestie foarte deşteaptă: în loc să meargă la hotel, să dea 30 euro/noapte pentru cele mai proaste condiţii din oraş, a ales să-şi închirieze timp de o săptămână o garsonieră frumuşică foc, asta doar la 50 euro pe noapte. A împărţit garsoniera cu o colegă de facultate, deci vă daţi seama că a stat în condiţii super, la un preţ minuscul.

M-am ofticat rău atunci, că nu îmi spusese nimeni înainte de cazare regim hotelier. Dar ştiţi cum se zice: decât niciodată, mai bine mai târziu. Şi săptămâna trecută mi-a folosit informaţia din plin. Nişte prieteni din Germania au hotărât să viziteze Bucureştiul pentru două săptămâni şi ne-au rugat să le rezervăm o cameră la un hotel bun din capitală.

Am căutat bine pe net şi am găsit camere de 3 persoane pe la 70-100 Euro pe noapte. Şi pe urmă mi-am adus aminte de ce-mi povestise prietena mea, care fusese la Paris mai înainte. Am căutat în Google apartamente regim hotelier şi am dat peste regim-hotelier.com. Firmă foarte serioasă dealtfel.

Pentru 40 Euro/noapte ne-au pus la dispoziţie un apartament de două camere superb, complet, mobilat fix la Universitate, lângă Cinema Pro. Ştiţi că nemţii se zgârcesc la fiecare lucru, ne-au rugat să găsim o cameră de trei persoane cu până-n 100 Euro. Vă daţi seama, au sărit nemţii în sus de bucurie când le-am arătat un apartament atât de mişto la jumate din cât ar fi plătit pe o cameră de hotel.

Aştept cu nerăbdare următoarea mea călătorie. Cu siguranţă de acum înainte nu mă voi ma caza în hoteluri ieftine sau în hosteluri, unde să împart o cameră cu alţi 10 necunoscuţi.

Lucruri utile

This post is password protected. To view it please enter your password below:


Ego

This post is password protected. To view it please enter your password below:


Ego