*Blog

Acum cateva nopţi am avut un vis lucid. Le-am spus oamenilor de acolo că nu există şi că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci toţi s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna. Puţin mai târziu m-am trezit din pat, am aprins calculatorul şi le-am spus câtorva amici că nu există, că fiecare dintre ei e un lucru inventat de mine. Atunci s-au uitat miraţi la mine şi mi-au spus că am luat-o razna.

Aştept să mă trezesc.

Stăteam într-o zi în metroul nu foarte aglomerat din Berlin şi se aşează vis-a-vis de mine o tipă cu un tip. Nu că mi-ar fi atras atenţia cu ceva. Însă la un moment dat, tipul ii se adresează tipei: Tu de ce nu porţi ochelari de soare?

În momentul acela mi-am ridicat privirea din paginile foarte slab luminate ale cărţuliei mele. Tipa răspunde: Ai dreptate. Şi îşi deschide poşeta, din care scoate o pereche impetuoasă de ochelari cu sticlă întunecată. Cei doi îşi poziţionează accesoriile pe nas şi imediat realizez că situaţia în care mă aflam e foarte bizară: este trecut de 10 seara, suntem într-un tren subteran, luminat de slabele pâlpâiri ale unui bec, iar doi străini au considerat că este cazul să apeleze la protecţie solară pentru ochi.

Salt în timp: mergeam în dimineaţa asta către Piaţa Muncii cu maşina şi la un moment dat sare de după un bloc soarele direct în faţa mea. Nu mai puteam să văd nimic, în afara vitezometrului ce indica 60km/h. Cu riscul de-a enerva pe vreun şofer din spatele meu, hotărăsc să reduc viteza chiar dacă se putea ca în faţa mea  să nu fie niciun obstacol. În urma mea răsar claxoane şi înjurături: femeie la volan; cin’ ţi-a dat permis; ia tramvaiul, boule etc. Aparent ceilalţi aveau geamuri fumurii sau ochelari de soare.

N-am făcut accident cu nimeni, însă atunci mi-am adus aminte de-un magazin online de ochelari, recomandat de-un prieten şi mi-am zis: e timpul să îmi iau o pereche de ochelari pentru condus.

Indiferent că treaba asta cu ochelarii e o fiţă sau nu, am intrat pe ochelarioriginali.ro şi am hotărât să-mi iau o pereche. Aveam nevoie de una. Acum mă bate gândul să îmi iau chiar două: mi-ar prinde bine nişte ochelari sport pentru dimineţile în care fac jogging cu faţa către răsărit răsărit.

Este genial: să mergi cu bicicleta când vrei tu, pe unde vrei tu, cât vrei tu, îmbrăcată cu ce vrei tu şi să:

• nu fluiere cocalari după tine.
• nu te arate cârnaţi la cravată cu degetul.
• nu-ţi mârâie animale urbane pe la picior.
• nu te trezeşti niciodată cu scrum de ţigară sau cu pliante în freză.
• nu comenteze nimeni că te urci cu bicicleta în metrou.
• să ai între oraşe rute şi HOTELURI special amenajate pentru biciclişti.

Uite criza, nu e criza dar concerte sunt din belşug. Şi dacă sunt bani puşi la puşculiţă, 2010-2011 e perioada perfectă pentru spart puşculiţa.

Au fost Aerosmith, AC/DC, Rammstein şi urmează The Cranberries şi Guns’n Roses la Bucureşti. Pe lângă astea numeroase festivaluri precum Coke Live, Fusion Festival, o grămadă de concerte la mare (Mika, Folk You) şi câţiva artişti prezenţi prin cluburi micuţe (de exemplu Dan Deacon sau The Bloodhound Gang).

Şi cireaşa de pe tort: martie 2011 Roger Waters (membru fondator Pink Floyd) pleacă într-un nou (ultim?) turneu The Wall prin Europa. Nu calcă prin România, dar staţionează la Budapesta. Şi cum bilete de avion rezervate din timp ajung pe la 150 RON dus-întors, transportul nu poate fi o problemă.

Fericiţi cei ce puseră zi de zi la ciorap. Să goleşti ciorapul într-un timp ca ăsta trebuie să fie o adevărată plăcere.

PS: oare se vor compune cântece despre 2010-2011, cum s-au compus numeroase şi despre anul 1969 (Bryan Adams – The Summer of 69)?

PPS: Se putea şi mai bine. La începutul lui 2010 David Gilmour a declarat că refuză să plece în turneu cu Roger Waters. R.E.M. şi-au întrerupt concertele pe o perioadă de timp nedeterminată. Simon & Garfunkel cântă fără pauză… numai că o fac doar pe continentul american. Trupa Oasis s-a destrămat şi John Lennon e în continuare mort.

Versuriok.com este un domeniu care de doi ani stă degeaba, în aşteptarea ca eu să zic “gata, acum mă ocup de tine“.

Ieri mi s-a năzărit să mă ocup de el, fiindcă am avut o idee. M-am gândit la toate site-urile astea de citate, versuri unde găseşti toate versurile şi toate ideile, bune sau rele, la grămadă. Dacă ai vrea să te foloseşti de un astfel de site ca să descoperi chestii interesante, ar fi în zadar.

Pe versuriok.com voi adăuga idei, versuri şi în general… chestii. Chestii care mi-au plăcut, m-am impresionat/şocat şi de care voi dori să-mi aduc aminte. În general sunt arhivele mele de lucruri salvate pe toate conturile sociale (Twitter, Stumbleupon, Reddit etc), care între timp au devenit atât de multe şi de haotic salvate că nu se mai deosebesc cu nimic de portalurile catralioanelor de versuri şi citate.

Cam asta e  chestia. Update-uri puteţi primi şi prin Twitter sau RSS.

Când vine vorba de făcut un bănuţ pe net (nu cât trei salarii de funcţionari publici) cred că Digitalpoint e o soluţie foarte bună pentru mulţi dintre noi.

Auzim de site-uri miraculoase unde dai zilnic clickuri pe reclame şi într-o săptămână faci 1000 de dolari. Sau chestionare pe care le completezi şi la schimb primeşti lingouri de aur. Sau diverse  jocuri de noroc online, poker, pariuri sau mai ştiu eu ce. Niciuna din metodele astea nu te face îmbogăţeşte, ba nici măcar nu-ţi livrează bani de-un pachet de ţigări sau măcar de-o Cola.

Spun asta nu pentru că mi-am pierdut eu timpul cu ele şi mi-am luat ţepe peste ţepe, ci pur şi simplu pentru că ceea ce promit ideile astea, devine la o privire mai atentă nerealist.

“Câştigă 20000 RON săptămânal muncind de acasă” – un site care nu putea să fi ajuns la tine decât fiindcă are foarte mulţi vizitatori (printre care s-a numărat şi vreun amic, care te-a trimis spre el) şi promite fiecăruia dintre ei o sumă inimaginabil de frumoasă pentru foarte puţină muncă.

Gândim “20000 RON într-o săptămână” – apăi să zicem că e şi cea mai scârboasă muncă de pe Planetă, suport o săptămână (că e doar o săptămână) după care mă văd cu 20000 RON în buzunar.

Un site care promite 20000 RON milioanelor de vizitatori, fie câştigă sume gigantice pe spinarea noastră (iar oricine îşi dă seama de asta, îşi va dori la rândul lui să devină acel cineva care câştigă sume gigantice pe cocoaşa altoara), fie promite rahat pe care nu-l poate da. Momeală pentru peşti.

Aceeaşi poveste cu francizele.

Despre Digitalpoint şi făcutul banilor peste noapte, într-un post viitor. Deocamdată dezlipiţivă de sacrul  ”cum să faci bani peste noapte“. E soare afară, mergeţi la mare, la o plajă. Citiţi o carte.